Nu inteleg multe ..

Atunci cand eram mica, mama obisnui sa imi citeasca basme cu printese si printi. Atunci, credeam ca voi intalni din prima printul. ca`l voi saruta si va fi al meu pentru vecie. Dar nu este asa. Nu inteleg de ce numai in acele basme sunt funaluri fericite gen: ".. si au trait fericiti pana la adanci batraneti.!" Acuma mi se pare o prostie. Cum sa cred in ceva, cum ar fi fericire, daca eu nu am parte de ea.? 

Cand vad pe strada cupluri sarutandu`se imi amintesc ca asa eram si eu. Ce au ei acum, am avut si eu, dar am pierdut. Macar ei sa se iubeasca, si sa fie iubiti, daca eu nu. 

Am ajuns sa inteleg ca lumea nu se invarte in jurul meu, si ca daca sunt slaba, nu reusesc nimic. 

Cred ca el vroia doar sa imi arate ca se poate, trai si in iubire, nu doar prin vise si sperante. Si a reusit sa`mi dovedeasca, ca iubirea a existat, exista si va exista mereu. 

P.S. : Imi este dor de acele momente cand ne sarutam imbratisati.! Cand imi spuneai "JUR CA NUMAI PE TINE TE IUBESC.!"si eu iti spuneam : "NU JURA.! JURAMINTELE SUNT FACUTE CA SA FIE INCALCATE.!" 

iMI E DOR DE TINE, IMI E DOR.!