Nu stiu ce vreau. Ma simt ciudat. Nu inteleg de ce il mai iubesc. Da, mi`a spus ca ma iubeste. Dar nu suntem impreuna. Poate este mai bine asa. Nu stiu ce sa fac. Toti imi spun ca sa nu ma mai gandesc la el, ca este un prost, si ca nu are pur si simplu nici un rost ca eu sa il iubesc. Poate asa si este. Dar tot il iubesc. Incerc sa nu ma mai gandesc la el, dar nu pot. Ma gandesc la zambetul lui. la ochii lui ..

 Ma intreb de ce numai in basme exista finaluri fericite.? De ce nu poate fi asa si in realitate.? De ce nu pot iubi, si sa fiu iubita.? De ce sunt atatea intrebari.? De ce.? Nu stiu.! Se pare ca nu pot sa imi bag in cap, ca eu nu pot fi fericita. Ca viata este rea, ca nimeni nu exista pentru mine, ca nimenu nu traieste pentru ca sa ma faca pe mine fericita si ca iubirea chiar nu are nici un rost. Iubirea este alcatuita numai sin suferinta. Nu.! Nu este alcatuia din nici un fel de sentimente pure.! NU.!
 Dar, poate asta imi este viata. Trebuie sa o accept. nu cred ca am fost vreodata intr`o stare de depresie mai mare decat cea in care sunt acum. Realitatea imi pare un un cosmar. Visesz sa ma pot trezi din el. Dar nu pot. Oare exista o lume in care toti sa fim fericiti.? Fiecare sa aiba un suflet pereche. daca macar ar exista asa ceva.? nu stiu.! Nu gasesc alta cale de e ma calma, decat daca ma tai. Ma tai.! E destul de placut. M`am obisnuit deja. Suferinta psihica, suferinta fizica : mie mi`au devenit tot una.! Mai tai, caci alta cale nu am gasit pentru a ma descarca. nu provoc suferinta altora, ci mie.!